Cum ne-am organizat singuri nunta.

Cu 758 de zile în urmă, pe-un vârf de munte, timid și cu un milion de emoții care i se citeau pe chip, Gabriel îngenunchea emoționat în fața mea, cerându-mi inima pentru totdeauna. Dar el nu știa că inima mea era deja toată a lui. Eh, știa, dar voia să se asigure că va rămâne așa pe vecie.

Nu era ca și cum nu discutaserăm până atunci despre căsătorie, însă din acel moment totul începea să prindă contur. Aveam, bineînțeles, o grămadă de idei și planuri în cap. Cum, unde și când să facem pasul cel mare? Înăuntrul nostru se aprindea o dorință tot mai mare de a face ceva ieșit din comun, ceva cât mai simplu, dar care s-a dovedit a fi atât de complex.

Am vrut ca evenimentul să se desfășoare într-un loc de suflet. Și după cum unii dintre voi știți că de aproape șapte ani de zile locuim la casă, loc de care eu m-am îndrăgostit, ei bine, într-o zi am gândit cu voce tare, mai în glumă, mai în serios: ”ce-ar fi să facem nunta în curte?”. Și din acel moment am ținut ideea asta sus.

Vă dați seama că în momentul în care am dat piept cu realitatea ne-am speriat și am fost la un pas de a renunța la idee. Ne-am închiriat chiar și un local, frumos, dar tot nu era ca în visul nostru. De ce ne-am speriat? Fiindcă în curtea cu pricina se află o casă bătrânească și o casă în construcție, în plină desfășurare. Știam că nu va fi deloc estetic și nu ne vom putea împărți între construirea casei și organizarea nunții.

Dar, ce să vezi? A venit pandemia. Nu, nu vă gândiți că am vrut să anulăm. Nici o secundă nu am avut vreun gând de a amâna sau anula nunta. Mulți ne-au spus că cei care încă au dorit să se căsătorească în perioada asta se iubesc cu adevărat. Nu știu ce să zic. Asta nu înseamnă că cei care au amânat nu se iubesc. Poate că noi am fost doar puțin egoiști și nu am așteptat să ne putem întâlni cu toții, însă poate că nici în timpuri normale nu ar fi reușit să ajungă fiecare persoană din listă. Am riscat și a fost minunat.

Cum spuneam, a venit pandemia, am renunțat la localul pe care îl închiriaserăm și cam de prin luna aprilie am început să ne pregătim. Cum? Primul pas a fost să ne căutăm veselă. Nu am închiriat nici măcar un…șervețel (nu-mi trece altceva prin minte acum, nu văd de ce ai închiria un șervețel totuși :)) ). Am cumpărat 3 rânduri de farfurii, pahare de vin, apă, țuică, halbe de bere pe care nici măcar nu le-am folosit. Aveam inițial ideea unui dozator de bere, însă într-un final am ajuns să cumpărăm sticle cu twist off. Ce-am mai luat? Hm. Pahare de șampanie, de whisky, sticle pentru vin, țoiuri pentru țuică. Asta la partea de sticlărie. Și sunt sigură că am omis câte ceva, să mă tragă cineva de mânecă dacă am dreptate. Am tot cumpărat și cumpărat toate cele necesare, ca nebunii efectiv. Parcă venea sfârșitul lumii, noi ieșeam cu cărucioarele pline de cumpărături, în fiecare seară, mai ales în ultimele două săptămâni înainte de nuntă. Eram ca niște mici roboței, urmându-și unicul scop.

Tacâmuri, suporturi de șervețele, coșuri de pâine și fructe, toate cele necesare la o masă. Băuturi alcool și non-alcoolice. Tot ce vă trece prin cap, ne-a trecut și nouă. Aveam de toate, dar încă eram în dubii cu amenajarea spațiului. Aveam varianta simplă de a închiria un cort și de a-l plasa în curte. Dar nu era precum ne imaginam. Ne doream ceva rustic, tema nunții fiind lemnul. Așa că, în ultima săptămână, dragii mei băieți au nivelat terenul, au încropit un acoperiș din OSB, mese și scaune din scândură frumos finisată și nu în ultimul rând un ring de dans mult prea mic pentru cât de mult s-a dansat. Treceau zilele și nu-mi venea să cred că noi chiar facem asta. În tot timpul ăsta, atunci când mă întreba cineva cum va fi, îi spuneam că efectiv nu am un răspuns, căci nu știam cum va fi. Știam doar că va fi ceva, iar noi eram super super nebuni că ne-am înhămat la așa ceva.

Eram terminați fizic și psihic, iar emoțiile erau din ce în ce mai mari. Un sfat pe care l-am tot primit de la cei care trecuseră printr-o nuntă, nu prin organizarea ei în totalitate, a fost să încercăm să ne bucurăm de ziua nunții și să ne distrăm. Nu știu cum să vă zic, dar stați, n-am ajuns încă acolo. Tare mă temeam că o să fim atât de obosiți încât nu o să simțim ziua nunții noaste și că abia o să așteptăm să treacă. Am muncit la organizare până târziu chiar și în noaptea de dinaintea nunții. La ora 22 Gabriel aduna roșiile care au fost a doua zi la aperitiv, din grădina prietenilor noștri, aflată la 30km de casa noastră. La ora 23 umblam după gheață prin benzinării, că deh, trebuia să uităm noi ceva. La ora 24 a mai ajuns o parte din musafiri, bucurie, emoții, ce să mai? Fă baie, pregătește-te, casa era încă întoarsă pe dos. Casa din care în câteva ore trebuia să ies mireasă. Cred că am dormit 2 ore adunate în acea noapte. Și când m-am trezit, la 5 dimineața, gata, tot stresul era risipit. Eram, într-adevăr, mega obosită, mi-a fost și puțin rău la un moment dat. Vorbeam cu fetele că așteptăm o viață ziua asta, visăm la ea de când suntem mici și nu e deloc așa cum ne-o imaginăm. Ei bine, asta era părerea din dimineața nunții, cum că nu era așa roz ca în vis. M-am pregătit, coafat, machiat și eram gata să îmbrac rochia albă. Lumea deja se adunase și totul prindea contur. Nu ne-am dorit o nuntă cu tradiții, am vrut ca totul să fie cât mai simplu. Am îmbrăcat rochia albă, am coborât, Gabi m-a așteptat și.. ei, n-am scăpat totuși de aranjarea voalului în fața oglinzii. După ce mi-a fost aranjat și acesta, am pornit spre Biserică, unde aveau să se desfășoare atât cununia civilă, cât și cea religioasă. Am spus DA în fața legii, după care am intrat emoționați în Sfântul Lăcaș, unindu-ne destinele pentru eternitate. Da, nu e un mit faptul că după simți că plutești. Nu ne mai păsa de nimic. Am plecat la ședința foto, după care a început petrecerea și cei care ne-au fost alături știu cum a fost și cum ne-am simțit. Detașați și plini de energie. Acum, după mai bine de o lună de zile de la eveniment, pot spune că am trăit ziua aceea la cote maxime. Aveam momente în care stăteam la masă, privind de jur împrejur și nu-mi venea să cred ce se petrece sub ochii mei. Nu-mi venea să cred că am reușit să facem ca acest lucru să fie posibil și că am ajuns în sfârșit să trăim ziua cea mare. Pentru fiecare dintre noi, ziua nunții este o zi unică, iar pentru noi a fost, într-adevăr, cea mai frumoasă zi din viața noastră de până acum.

Chiar stăm uneori melancolici și parcă ne-am dori să mai trăim încă o dată și încă o dată acele clipe minunate, cu oamenii dragi pe care i-am avut alături. Da, a fost o nuntă care a adus împreună trecutul și prezentul, tradiția nunților de altădată, la curte, cu rusticul de astăzi. Deși poate nu pare mare scofală, nouă nu ne-a fost ușor. Dar tot ce putem spune, într-un final, e că a meritat. Iar de-ar fi să o luăm de la capăt, am face exact la fel.

Le mulțumim, pe această cale, tuturor celor care ne-au fost alături de aproape sau de departe și tuturor celor care au făcut ca treaba asta să fie posibilă.

Mulțumesc mătușii mele pentru mâinile ei de aur, cu ajutorul cărora a creat mult visata mea rochie albă. Vă spun un secret, deși e o croitoreasă minunată, a fost prima rochie de mireasă cusută. Mi-am pus toată încrederea că va ieși ceva minunat și nu m-am îndoit nici o secundă de dibăcia sa.

Mulțumesc dragei mele Petronela, pentru deosebita coafură, care a fost mai mult decât mi-am putut dori. (https://www.facebook.com/Petronela-Style-1468133430171506/)

Mulțumim celor de la Cutii verighete & accesorii nuntă (https://www.facebook.com/cutiiverighete) pentru gingașa cutiuță și frumoasele umerașe, care au completat perfect decorul.

Mulțumim PremiereDeco (https://premiereflowers.ro) pentru mi-nu-na-te-le flori, care au fost exact așa cum ni le-am dorit!

Mulțumim Cake Expert pentru minunatul tort și pentru deliciosul și aspectuosul Candy Bar, care a făcut senzație. (http://torturi-iasi.ro/)

Mulțumim unchiului meu bucătar, pentru delicioasele preparate, despre care am auzit doar lucruri bune.

Mulțumim Alex Sascau și Paula Florescu pentru atmosfera creată. Ați fost absolut incredibili! (https://www.facebook.com/DjIonutMocanuSiSoliste)

Mulțumim verișoarei mele, Gabriela Zamfirache pentru încântătoarea prezență scenică și pentru minunata voce!

Mulțumim fostului meu coleg de liceu, Alexu and The Voices Inside (https://www.facebook.com/alexuandthevoicesinside/ ) care a pregătit un moment senzațional, ce ne-a umplut inimile. Țin să precizez că prezența lui trebuia să fie surpriza lui Gabi pentru mine, însă cum nu știu să fiu cuminte și-mi bag nasul unde nu trebuie, am aflat. Chiar și așa, tot fain de tot a fost.

Mulțumim fotografului nostru drag, care a avut atââât de multă răbdare cu noi, Laszlo Szekely, datorită căruia momentele acelea vor dăinui veșnic. (www.lasart.ro)

Mulțumim echipei noastre video (http://www.colorspring.ro/), cu care Gabi m-a bătut la cap ani de zile și pe care am îndrăgit-o de la primul episod din Weekend Studențesc. Pentru necunoscători, las și link-ul serialului, iar mai departe rămâne să vă documentați singuri: https://www.youtube.com/results?search_query=weekend+studentesc. Am avut șansa să îi întâlnim în persoană pe acești oameni mega-mega faini, ceea ce nu a făcut decât să întărească relația noastră de prietenie.

Și nu în ultimul rând, mulțumim părinților, fraților, surorilor, nașilor, Părințeilor, prietenilor, corului, familiei, fiindcă da, toți suntem o mare familie și ne-ați demonstrat asta, acum, mai mult ca niciodată!

Vă iubim pe toți tare, tare, tare de tot!

Las mai jos o serie de fotografii, fiindcă rânduri au fost destule, dar nu îndeajuns.

Vă pup!

Mădălina S. 

  

4 comentarii la „Cum ne-am organizat singuri nunta.”

  1. Felicitări și căsnicie fericită până la adânci bătrânețe. Vă admir enorm de mult pentru că ați trăit intes și frumos aceste clipe unice din viață voastră, pentru că v-ați urmărit scopul fără a vă abate de la nici un detaliu, dar mai ales că sunteți oameni ai inimi și că ați antrenat un întreg stup de albinuțe ce au zumzăit în jurul vostru cu mare drag. Felicitări și pentru dibăcia de a înșirui emoții prin cuvinte, (p.s. urmăresc cu drag blocul tău) Vă dorim din suflet vlăstare roditoare, asemenea vouă. Mulțumim că ați ales să fim alături de voi un ziua cea mare, oferindu-ne o experiență de neuitat, dar și o prietenie frumoasă. Vă îmbrățișăm cu drag, Mihai, Petronela și Anastasia!🥰🥰🥰🥰🥰

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *