Despre postul alimentar și rolul acestuia în dezvoltarea spirituală

Cu câteva zile în urmă, pentru creștinii ortodocși, a început Postul Sfintelor Paști sau Postul Mare. De când mă știu se întâmplă următorul fapt, însă în ultima perioadă văd și aud din ce în ce mai des idei precum că postul nu este doar despre mâncare, ci despre suflet și trăirile acestuia. Perfect de acord. Cu a doua parte. Dacă totuși postul alimentar nu juca și el un rol important în toată piramida asta a înfrânării – căci până la urmă despre asta este vorba – nu cred că s-ar mai fi numit așa. Post.

Postul nu este o dietă. Nu înseamnă nici a răbda de foame.

Post nu înseamnă să trăiești doar cu cartofi și fasole. Dar nu înseamnă nici să înlocuim alimente precum carnea. Există nenumărate variante de ”mezeluri” vegetale care nu sunt tocmai sănătoase și cu care ne păcălim că postim. Trebuie să învățăm să ne folosim de tot ce este în jurul nostru, să valorificăm toate leguminoasele la adevăratul potențial. Și pe mine mă sperie uneori gândul că nu știu ce să mai pun pe masă fără să prăjesc repede un ou sau să fac un sandwich cu salam. Însă acum, în secolul vitezei, datorită tehnologiei, cu ajutorul căreia avem toată informația la degetul mic, este atât de simplu să ne inspirăm, să creăm, să încercăm și să gătim fel de fel de rețete practice. Personal, abia ieri am aflat că ouăle pot fi ușor înlocuite în diferite preparate, amestecând o lingură de semințe de in/chia măcinate, cu 3 linguri de apă (obținând, astfel, echivalentul unui ou animal). Atât timp cât trăim pe acest pământ, învățăm.

În regulă, să revin la subiectul principal. Postul. Ceea ce mă frământă – poate e mult spus – pe mine, e reacția oamenilor atunci când aud că ții post. Înainte de asta, țin să precizez că în viața asta am reușit să țin o singură dată un post de la cap la coadă, nicidecum nu sunt persoana care a ținut toate posturile. Ieșeam în oraș cu colegii și spuneau: ”Ah, stai, tu nu poți să mănânci asta, că ții post!” cu o compătimire extraordinară în glas. Sau mai grav, la mesele în familie, chiar și când aveam o vârstă la care-mi luam de mult deciziile singură, existau persoane care-mi condamnau părinții pentru faptul că ”mă obligă” să țin post. Oamenii ăștia n-au înțeles niciodată că nimeni nu ne-a obligat vreodată să facem asta. E ceva ce simți că vrei să faci. Sau referitor la ieșirile în oraș cu prietenii. Poate că în momentul ăla renunți să mai ții post, doar fiindcă îți dorești să nu le mai auzi compătimirea din glas. În sinea ta râzi și plângi în același timp, căci nu-i înțelegi de ce văd asta ca pe o condamnare la moarte. Cred că în 90% din cazurile în care cineva auzea că țin post, asta era reacția. O reacție echivalentă cu cea în care auzi că x e condamnat la moarte. Asta e gândirea pe care eu personal nu o pot concepe. Ce e atât de rău în a ține post? Așa cum există diferite grupuri care luptă pentru fel de fel de libertăți asumate, așa ar trebui să fie cumva lăsați în pace și cei care se îngrijesc de nutriția sufletului.

Oamenii ăștia sunt fix acei oameni care spun că postul alimentar e cel mai ușor post și că mai important este ce ai în suflet. Păi dacă e așa ușor de ținut, de ce îi compătimesc pe cei care o fac?

Tocmai citisem un articol în care se regăseau cuvintele Părintelui Iustin Pârvu și am mai învățat și eu câteva lucruri noi. Așa cum am scris și în primele rânduri, postul înseamnă înfrânare. Poți să mănânci din oră în oră mâncare de post sau să mănânci de 3 ori pe zi mâncare de dulce. Poți să stai la masă cu burta plină și tot să mai înfuleci câte ceva sau poți să te ridici de la masă cu pofta pe trei sferturi satisfăcută. Ei bine, din prisma asta nu m-am gândit niciodată. Da, poți să ții post și în zilele în care acesta nu este trecut în calendar.

Așadar, postul înseamnă cu mult mai mult decât ceea ce vedem noi. În post este vorba despre simțire, despre iertare, despre smerenie, dar și despre bolul alimentar din procesul de digestie.

E perioada în care trebuie să reflectăm mai mult la ceea ce ne face cu adevărat mai fericiți, mai liniștiți și mai împliniți.

Post cu folos, celor care îl țin, fie el întreg sau pe sărite. Iar acelora care nu se împacă cu ideea asta, zile liniștite și pace interioară cât cuprinde.

Cu ocazia asta, vă cuprind și eu, vorba vecinilor noștri de peste Prut.

Mădălina S.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *