Cinci zile în orașul lui Gaudí

O parte din vacanța de vara aceasta am ales să o petrecem în orașul lui Gaudí, Barcelona. Deși am petrecut 5 zile aici, cu greu am reușit să bifăm chiar și esențialele puncte de atracție. Este un oraș spectaculos, în care trebuie să petreci măcar două săptămâni, pentru a apuca să-i vizitezi toate minunățiile.

Plecați inițial în Madrid, am călătorit până în Barcelona cu trenul celor de la Avlo Renfe. Fiind un tren nou, ecologic, – era introdus pe ruta Madrid-Barcelona doar de o lună – am avut norocul să prindem și un tarif special. Am plătit un total de 120 de euro, pentru două persoane, dus-întors. Plecarea a fost din Madrid-Puerta de Atocha, cu destinația Barcelona-Sants și invers. Pentru o distanță de aprox. 600 km, a fost mai mult decât perfectă varianta aceasta. Am reușit să parcurgem această distanță în mai puțin de 3 ore. *Simt nevoia să fac o paranteză aici. Când am plecat din România, am avut zborul din Bacău, așa că din Iași am ales să plecăm tot cu trenul. Pentru o distanță de 128 km, a trebuit să ne sufocăm în CFR, preț de 4 ore.*

Să revenim la partea mai evoluată a Europei. Atunci când mergem cu trenul, suntem obișnuiți să vedem pasageri și cu câte 5-6 genți, să fie culoarele pline și să nu ai pe unde trece. Acolo nu-i chiar așa. Biletul este foarte asemănător cu cel de avion. Ai posibilitatea de a alege între 2 tipuri diferite de bilete și anume: bagaj de mână + bagaj de cabină ori bagaj extra, de dimensiuni mai mari, care va fi depozitat undeva la capătul vagonului. Culoarul va rămâne întotdeauna liber. În gară nu ai să vezi pasageri care urcă din mers. Se efectuează un check-in fix ca la aeroport, iar accesul pe peron se face cu maxim 30 de minute înainte de plecarea trenului, iar dacă ai ajuns cu 5 minute înainte de plecare, vei pierde trenul. Odată urcat în mijlocul de transport, nu te mai deranjează nici un controlor, toate procedurile fiind efectuate în gară. Pe traseul acesta am avut o singură stație, în Zaragoza. În rest, trenul a mers cu până la 305 km/h.

Madrid-Estacion de Atocha

Ajunși în Barcelona, am pornit spre locul de cazare. Am stat la The Conica Bed & Breakfast Deluxe, un loc foarte bine poziționat. Fiind situat într-un cartier central, ai impresia că liniștea nu prea își va face simțită prezența, însă nu a fost deloc așa. Probabil am fost și norocoși, fiindcă nu am avut o cameră cu vedere la stradă, ci spre interiorul clădirii. 

După ce ne-am acomodat puțin, am pornit la pas spre Plaça Catalunya, pentru a ne interesa despre călătoria pe care o plănuisem pentru ziua următoare. Mai departe am ajuns în Plaça de Espanya și am intrat într-un centru comercial, numit Arenas de Barcelona, destul de frecventat atât de turiști, cât și de locuitori. Ce poate fi atât de special la un centru comercial, vă întrebați? Cu siguranță nu etajele pline de magazine cu haine. Surpriza vine abia la etajul superior. Un acoperiș circular, cu o vedere fantastică asupra Barcelonei. Ce-i drept, mi s-au înmuiat puțin genunchii când mă uitam în jos, mai ales în zona liftului panoramic, unde nu există nici o structură de susținere la vedere.

Centrul comercial, construit între 1889-1900, a servit drept arenă pentru luptele cu tauri, pe numele său inițial Plaça de Toros de les Arenes. Fostele arene, având un diametru de 52 de metri, puteau găzdui până la 16000 de spectatori. Chiar și Beatles a susținut un concert aici, în anul 1966.

Principalele obiective care se pot observa din vederea panoramică sunt Turnurile Venețiene, MNAC (Muzeul Național de Artă al Cataloniei) și Fântâna Magică.

 

În această primă zi am ajuns și la Barceloneta, pe plajă. A fost, de altfel, singura zi în care am reușit să simțim nisipul sub tălpi și să ne jucăm cu valurile. Pentru transport, am achiziționat o cartela cu 8 călătorii, ce a costat 10 euro, fiind valabilă 30 de zile din momentul primei călătorii. Aceasta era valabilă pentru metrou, autobuz, tramvai și trenuri. La Barceloneta am ajuns cu autobuzul 59.

Cam așa ne-a fost prima zi. 🙂

Eh, călătoria din ziua cu numărul 2 merită un întreg articol, așa că o voi prezenta data viitoare. Am ales să petrecem ziua la Montserrat, un must see, dacă e să mă întrebați pe mine. 😀 Vă las doar o singură fotografie drept spoiler.

Cea de-a treia zi a călătoriei noastre a fost într-o duminică, pe 1 ale lunii. Ei bine, în prima duminică a fiecărei luni, Barcelona are o listă destul de mare de muzee la care accesul este gratuit. Cum și noi am prins o astfel de duminică, am planificat să ajungem la cât mai multe muzee.

Însă cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg și fiind destul de obosiți după ziua anterioară, nu am fost prea matinali. Am plecat de la cazare pe la ora 11, iar primul muzeu pe care urma să îl vizităm era programat la ora 13. Între timp, am hotărât să mergem în Grădina Botanică. Văzusem fotografii minunate cu aceasta, iar când am ajuns (sau cel puțin așa am crezut noi), ne-am învârtit de două ori, iar grădina se terminase, fără să vedem nimic special.
Întrebând paznicul, de care nu am dat la intrare, ne-a informat de faptul că aceea în care ne aflam noi era Grădina Botanică Istorică (Jardí Botànic Històric), iar cea pe care o căutam noi era la 15 minute de mers pe jos.
Așa că am pornit spre destinația noastră, care nu era semnalizată cu nici un indicator. La fel, întrebând în stânga și în dreapta, am reușit să găsim intrarea, care nu era deloc vizibilă. Ajunși, totul a devenit muult mai ușor. Colecția de plante este așezată în funcție de regiunile dominate de climatul mediteranean: Australia, bazinul Mării Mediterane, zonele sudice ale Africii de Sud, Centrul Chilei (care acum era în lucru, așa că nu am putut vedea mai nimic) și vestul Californiei.
La distanțe foarte scurte, există câte o hartă cu 3 trasee pe care le poți parcurge și care îți indică mereu unde te afli, astfel că nu te vei putea rătăci. Ceea ce ne-a plăcut cel mai mult a fost sera cu bonsai, cu câteva exemplare excepționale.

Grădina Botanică din Barcelona este un punct de atracție interesant pentru pasionații de botanică și nu numai.
De menționat este faptul că accesul în Grădină nu este gratuit doar în prima duminică a fiecărei luni, ci și în fiecare zi de duminică, începând cu ora 15.

Ceea ce am reușit, din păcate, a fost să nu ajungem la timp la MNAC (Muzeul Național de Artă al Cataloniei), la ora 13. Așa că am făcut o altă programare online, pentru ora 14. La ora plănuită am început vizita, cu gândul că vom pierde câteva ore bune acolo, știind cât de mare este. Muzeul este găzduit de un palat extraordinar, cu vedere spre Fântânile din Montjuic. Aici sunt expuse opere de artă catalană în stil gotic renascentist și romanesc, dintre secolele XI și XVIII.

Surpriza mai puțin plăcută a fost atunci când, pe la 14:45, ne-au anunțat că trebuie să ne îndreptăm spre ieșire, fiindcă muzeul se va închide curând. Noi nu apucaserăm să terminăm de vizitat nici măcar tot parterul, ce să mai vorbim și de restul etajelor? Am fost foooarte mâhniți, însă greșeala a fost a noastră, fiindcă nu ne-am uitat la program.

Despre Fântânile Magice știam că oferă spectacole feerice în nopțile estivale, apreciate atât de cei mici, cât și de cei mari. Din păcate, probabil din cauza pandemiei, acestea nu ofereau nici un spectacol în perioada în care am fost noi.

Mai departe am ales să mergem la Montjuic, fiind tot în apropiere. Fiind cel mai înalt deal al Barcelonei, este un alt loc ce oferă o priveliște deosebită asupra orașului, dar și asupra portului. În acest loc se pot vizita Castelul Montjuic și parcul ce poartă același nume.

Se ajunge destul de ușor, deoarece este o zonă mereu vizitată, așadar aglomerată. Există varianta autobuzului, însă și cea a funicularului, combinată cu telecabina. Bineînțeles că noi am urcat pe jos, cum altfel? Atenție, însă, dacă la coborâre doriți să luați autobuzul, trebuie să aveți biletele achiziționate anterior, căci nu există stație de bilete și nici șoferul autobuzului nu are spre vânzare.

 

În vecinătatea muntelui, găsim și Stadionul Olimpic (Estadi Olímpic Lluís Companys), care a găzduit majoritatea jocurilor din cadrul ”Jocurilor Olimpice de vară din 1992”. Denumirea sa este dată în 2001, în cinstea fostului președinte al Guvernului din Catalunya, Lluís Companys i Jover.

Foarte aproape se regăsește și Muzeul Olimpic de Sport, dar care, din păcate, era închis.

 

Un ultim punct cu intrare gratuită a fost Muzeul Maritim din Barcelona, fiind cea mai veche clădire civilă gotică din lume. Oferă mai degrabă un sentiment de Catedrală, decât de șantier naval. Încă din 1929, de când a fost înființat, muzeul îți induce transpunerea într-un trecut în care marea era sinonimă cu descoperirea, cu aventura și cu pericolul. Machetele navelor sunt cu adevărat impresionante, principala atracție fiind chiar o navă de mărime reală.

În drum spre cazare ne-am oprit și la Casa Milà, o clădire impresionantă cu 8 etaje, ce se găsește în cartierul Eixample, pe Passeig de Gràcia, nr. 92.  Construită pentru Roger Segimon de Milà, între 1905-1907, va figura pe lista de locuri din patrimoniul mondial UNESCO, începând cu anul 1984, fiind astfel declarată ”Locaș de Moștenire Mondială”. Locuitorii Barcelonei o mai numesc ”La Pedrera”, ceea ce în traducerea din catalană înseamnă ”locul din care se extrage piatra”, asta fiindcă toată fațada este alcătuită numai din ondulări pietroase. Diferite surse spun că inspirația pentru aceste onduleuri a fost tot natura, care stă la baza tuturor creațiilor artistului, clădirea încercând să te ducă cu gândul la valurile mării sau chiar la culmile munților.

După ce ne-am odihnit, am hotărât să cinăm în zona Sagrada Família. Așa că am pornit la pas pe frumoasele străduțe ale orașului, până când, în fața noastră s-a impus grozav această imensă clădire, din păcate încă în lucru.

Sagrada Família (Sfânta Familie), sub numele său original, din catalană Temple Expiatori de la Sagrada Família, are 18 turnuri, în ordinea înălțimii reprezentându-i pe cei 12 apostoli, cei 4 evangheliști, Sfânta Fecioară, iar cel mai înalt turn, pe Iisus Hristos. Turnul central al lui Iisus va avea montat pe el o cruce uriașă. Înălțimea totală, de 170 m, este cu un metru mai mică decât a unui deal de lângă Barcelona, deoarece Gaudí considera că lucrarea sa nu trebuie să fie mai mare decât cea a lui Dumnezeu.

Deși se lucrează încă din 1882, șantierul este finanțat doar din donații ale credincioșilor și vizitatorilor. Lucrarea se dorește a se finisa în anul 2026, la un secol de la moartea arhitectului.

În ziua cu numărul 4, prima destinație a fost CosmoCaixa, care este fostul Muzeu de Știință din Barcelona, închis în 1998 pentru renovări și redeschis în 2004, sub actualul nume, dat după sponsorul său, Fundația Caixa. Chiar dacă sunteți sau nu pasionați de știință, aici veți găsi nenumărate fenomene naturale și nu numai, explicate prin știință și cu siguranță vezi rămâne uluiți. Este locul perfect pentru cei mici. Zeci de copii impresionați umblau de colo colo, plini de curiozitate. Personal, nu am întâlnit nicăieri explicații mai detaliate și mai concise decât aici.

Cea mai spectaculoasă expoziție este o recreere a junglei tropicale. Aceasta prezintă un ecosistem bogat, alcătuit din aproape 100 de specii diferite de plante, dar și din pești, aligatori, anaconde, broaște și multe alte animale. Mascota muzeului este un Capybara super simpatic, ce abia își mișcă ochii leneși.

Jungla tropicală poate fi observată atât din exterior, prin sticlă, cât și din interior, pășind în pădurea cu un aer cald, umed și aproape irespirabil, simțind din când în când ploaia amazoniană indusă, atât de aproape.

Muzeul deține, de asemenea, un acvariu destul de impresionant pentru un muzeu care nu este specializat doar pe acest domeniu. Pot spune cu mâna pe inimă că cei 6€ dați la CosmoCaixa a fost cea mai bună investiție din vacanța aceasta.

Voi recomanda oricui, fără nici un regret, să viziteze acest muzeu atât de educativ, care reprezintă cu adevărat o experiență unică. Iar dacă doriți să înțelegeți explicația fiecărui fenomen în parte, fără nici o presiune a timpului, vă recomand să alocați acestei vizite câteva ore bune, poate chiar o zi întreagă, dacă programul vă permite.

Cum am precizat și mai sus, prețul unui bilet de adult este de 6€, copiii având accesul gratuit. Plata se realizează doar cu cardul bancar.  

În aceeași zi am ajuns și în Parcul Güell, după ce am urcat în jur de 200 de scări. Abia la coborâre am observat că la două străzi distanță erau și scări rulante. Eh, nu e prima oară când ne îngreunăm aventurile. Altfel ce mai aveam a povesti?

Ajunși la una dintre intrări, după ce am așteptat cam 20 de minute la coadă și dorind să cumpărăm bilete de acces, am aflat că la acea intrare acestea nu se puteau achiziționa decât cu cardul, noi având doar bani cash în portofel. Așadar, am fost trimiși la o altă intrare, la vreo 10 minute de mers pe jos, unde am aflat că abia la intrarea cu numărul 3 puteam plăti cu bancnote. Epuizați și bătuți de soare, mai aveam doar un impuls și renunțam la ideea de a mai vizita parcul. Însă nu ne-am dat bătuți și am reușit să intrăm pe a treia poartă de acces.

Nu am regretat nici o secundă faptul că am decis să vizităm această frumusețe arhitecturală a faimosului Antoni Gaudí. Am fost cuceriți încă de la intrare de clădirile parcă de turtă dulce, pentru ca mai apoi să descoperim, treptat, viziunea artistului.

Străbătând aleile de palmieri, am ajuns în cel mai căutat punct și anume Piața Naturii, unde peisajul este unul excepțional, cu vedere atât către oraș, cât și asupra Mării Mediterane. Deși era destul de aglomerat, am reușit să ne încărcăm cu energia emanată de mozaicurile frumos colorate.

Am urmat traseul și pentru a ajunge pe cel mai înalt punct, numit Calvarul, unde sunt amplasate trei cruci. Este locul de unde se poate observa întregul parc, în toată splendoarea sa.

De neratat, la coborâre, este salamandra, cu care deja eram familiari din toate magazinele de suveniruri.

Per total, experiența a fost una plăcută, considerând că este un element important în Barcelona turistică.

Prețul unui bilet este de 10€/persoană.

După experiența avută, recomand achiziționarea biletelor online, pentru a ușura accesul.

Este deschis în fiecare zi, programul variind în funcție de anotimp.

Intrarea în Casa-Muzeu Gaudí nu este inclusă.

Lăsându-se seara, singurul obiectiv rămas de admirat în această a 4-a zi a fost Casa Vicens, pe care o puteți găsi în cartierul Gràcia, pe Carrer de les Carolines, aceasta fiind prima casă proiectată de Antoni Gaudí. Construită între 1883-1885, casa va servi drept reședință de vacanță familiei Vicens.

Unicitatea acestei case este dată de faptul că Gaudí a combinat diferite stiluri arhitecturale cu o varietate de materiale, precum fierul, sticla, ceramica și betonul. Acesta a creat un nou limbaj în domeniul în care urma să-i fie carieră, Casa Vicens rămânând astfel o primă pagină din capitolul numit ”Istoria Arhitecturii Catalane”.

 

În ultima zi, o experiență interesantă am avut-o la Mercat de Sant Josep de la Boqueria. Este cea mai populară piață cu de toate. Numeroși turiști, dar și locuitori frecventează această piață, pentru multitudinea de produse ce pot fi găsite. Aceasta găzduiește peste 200 de tarabe cu alimente proaspete, de la pește și diferite alte cărnuri, până la legume și fructe. Alte tarabe oferă și mâncăruri mai exotice, fel de fel de condimente, băuturi sau gustări ce pot fi luate și la pachet.

Personal, m-am temut să testez prea multe lucruri noi, fiindcă nu știam cum îmi va reacționa organismul. Am gustat o scoică crudă, cu lămâie și sos picant, însă nu pot spune că aș mai gusta și a doua oară. Poate era de vină sosul, cine știe? Pe lângă asta, am mai mâncat niște quesadilla,  – am vrut să o gust pe cea autentică, însă nu a fost surprinzător mai bună decât cea făcută acasă – și nachos cu guacamole.

Deși îmi doream să surprind cât mai multe imagini din această piață, am observat că oamenii erau destul de reticenți, așa că am preferat să pun capacul pe obiectivul foto mai devreme decât mi-aș fi imaginat.

După ce ne-am umplut stomăcelele, am ajuns la  Arcul de Triumf din Barcelona (Arc de Triomf de Barcelona), înalt de 30 de metri și construit din cărămidă roșiatică. Acesta se găsește între Passeig de Lluís Companys și Passeig de Sant Joan, la capătul unei largi promenade ce o leagă de parcul Ciutadella.

Deși majoritatea construcțiilor de acest gen celebrează victorii militare, Arcul de Triumf din Barcelona are un caracter civil, celebrând progresul artistic, științific și economic.

După ce am admirat îndeajuns arhitectura Arcului de Triumf, am pornit la pas spre Cartierul Gotic (El Gòtic). Ne-am plimbat pe străduțele înguste, încărcate cu un iz medieval fantastic. Fiind o zonă mai mult pietonală, merită să explorați fiecare colțișor în parte.

Am continuat cu Port Vell, un port modern pentru yacht-uri. Renovat înainte de Jocurile Olimpice din 1992, după ce fusese scos din uz, fiind aflat în paragină, acum oferă orașului ieșire la mare, găzduind atât portul de yacht-uri, cât și o zonă de recreere.

Ei, și fiindcă soțul meu ține să vizităm fiecare stadion din lume, ultimul nostru popas a fost la Camp Nou. Denumirea provine din limba catalană, însemnând „teren nou”. Cu o capacitate de 99.354 de locuri, este cel mai mare stadion de fotbal din Europa. Pe acest stadion își dispută meciurile de pe teren propriu echipa FC Barcelona. (sursa: Wikipedia).

 

 

Un oraș fabulos, în care vom reveni oricând cu drag!

 

Pupici,

Mădă S. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *