Un stil de viață…sănătos

Astăzi vreau să vă povestesc despre ceva anume.

De când mă știu am fost slabă. Sau cel puțin așa mă categoriseau cei din jur. Însă niciodată atât de slabă încât să dau în rahitism sau alte cele. Mereu m-am simțit bine în pielea mea și nu m-am considerat o persoană ”slabă” în acel sens în care unii ar spune ”Uite ce slabă e și aia”. Ci mai degrabă o persoană cu o greutate absolut normală. Și într-adevăr, greutatea mea a fost una normală, raportată la înălțime, vârstă și sex.

Cam de un an și jumătate încoace am început să iau în greutate. Am început să mă gândesc numai și numai la mâncare, să nu mai țin cont de ce mănânc și de cum este pregătită mâncarea. Luasem în greutate în jur de 7 kg față de greutatea mea normală. Niciodată nu mi-am depășit greutatea obișnuită cu mai mult de 2 kg. Deci e clar că aceste 7 kilograme erau evidente pe corpul meu. Abdomenul se transformase într-o gogoșică ce creștea și creștea, iar șunculița își făcea bine simțită prezența. Primeam complimente de la cei din jur, îmi spuneau că îmi stă mult mai bine așa. Bineînțeles că în ultimul timp majoritatea persoanelor mă întrebau dacă sunt însărcinată, ori se uitau lung pentru a-și confirma, probabil, bănuielile. Nu, nu eram.

Mi-am dat seama că nu este ok ce se întâmplă cu mine abia vara trecută, când episoadele de respirație îngreunată și ”junghi” în inimă erau din ce în ce mai dese. Fiindcă la analizele anterioare îmi ieșise un nivel al colesterolului apropiat de limita superioară, dar pe care nu l-am băgat absolut deloc în seamă, am bănuit că și de data aceasta, tot colesterolul era cauza. Și nu m-am înșelat. Am repetat analizele, iar nivelul colesterolului îmi era cu mult peste limita superioară, de data aceasta.

Ce să vă mint, m-am speriat, dar eram și cumva liniștită că temerea mi s-a adeverit. Știam ce am de făcut și știam cui i se datorau toate kilogramele acumulate. Mie, evident. Și porcăriilor pe care le băgam în mine.

Când spun porcării nu mă refer doar la chipsuri, sucuri carbogazoase, shaorma și mc.

Aici intră și toată grăsimile nesănătoase ingerate, gătite cu propriile mânuțe, cantitățile prea mari de carne pe care o mâncam cu poftă, prăjelile, uleiurile și feluritele produse de patiserie.

Am început să mă documentez, pentru început, despre tot ceea ce înseamnă colesterol. Bun și rău. Pentru că da, există un colesterol bun și un altul rău. Iar la mine acela rău era crescut.

În acest an și jumătate am avut multe tentative de a face sport, dar după maxim două-trei săptămâni renunțam. De data aceasta mi-am găsit motivația necesară, astfel încât începusem să fac zilnic între 15 și 30 de minute de sport, nu mai mult. Atât mi-au fost necesare. M-au ajutat atât fizic, cât și psihic.

De asemenea, am exclus total uleiul din alimentație. În salate nu am mai pus ulei, condimentându-le doar cu sare. De prăjeli nu mai are rost să spun. Adio cartofi prăjiți, legume călite și gogoși scăldate în baie de ulei. Știți ce bine e? În loc de varianta aceasta, am început să fierb tot ceea ce prăjeam înainte. Și tot organismul mi-a mulțumit. Asta pentru că sufăr și de o gastrită ce simte fiecare schimbare și care apoi se manifestă printr-un reflux gastric de nesuportat. Așadar, adio arsuri gastrice.

La ce am mai renunțat? La carne. Nu are rost să enumăr tipurile de carne pe care le-am exclus din alimentație. Ci să vă spun că am început să mănânc numai pește gras, gătit la cuptor, pe grătar sau la aburi, pește care este cel mai recomandat atunci când vine vorba de prevenirea bolilor cardiovasculare.

Am inclus în alimentație mai multe legume și mai multe fructe. Să cresc proporția de vegetale în defavoarea proteinei animale. Nu că ar fi un lucru neapărat bun, însă la momentul acela așa am simțit nevoia să procedez.

Nu în ultimul rând, am renunțat la ronțăielile cele de toate zilele. La semințe, la chipsuri și la băuturile carbogazoase. Chiar și la apă carbogazificată. Le-am înlocuit cu alune, nuci, boabe de soia și fructe uscate. În locul băuturilor de comerț, am început să consum sucuri proaspăt stoarse, apă cu lămâie și ceaiuri.

Referitor și la stilul de a lua masa, înainte mâncam când mi se făcea foame. Dacă acum luam prânzul, iar peste o oră simțeam eu nevoia să ronțăi ceva, păi ronțăiam și nu mă mai opream pentru câteva ore, poate.

În prezent, însă, am adoptat un stil de viață ce mi-a schimbat gândirea. Pentru că ceea ce țin eu nu este nici pe departe o dietă. Ci un stil de viață. Încerc, pe cât posibil, să am cele 3 mese principale ale zilei, iar între acestea, două gustări. Între ele nu trebuie să treacă mai puțin de două ore și mai mult de patru ore. Deja dacă nu mă încadrez în acest interval, stomacul începe să simtă. Cam asta e tot, nu e un mega secret, o mega dietă, un super regim. E pur și simplu un stil de viață sănătos. Nu mă înfometez, ci îmi echilibrez mesele și gustările astfel încât să fie sățioase, delicioase și sănătoase.

Și acum vă întrebați dacă ”efortul” a dat roade. Păi a dat. În primele săptămâni eram bosumflată adeseori, în adâncul sufletului, fiindcă nu vedeam rezultate vizibile. Însă lunile au trecut, iar eu am reușit, în timp, să revin la greutatea mea la care mă simt ceeel mai bine. Nu-mi venea să cred când vedeam cifrele de pe cântar. Credeam că nu funcționează cum trebuie, așa că am testat mai multe. Și nu, nu era stricat cântarul meu. Yey! Cel mai fain sentiment l-am avut atunci când am probat o pereche de pantaloni tare dragi care nu-mi mai veneau și de la care îmi luasem gândul. Nu-mi venea, din nou, să cred că am reușit să îi închei și că mă simt din nou lejer, purtându-i. Nu trăisem niciodată sentimentele acestea, nu știam cum e să slăbești, să simți împlinirea aceea.

Povestesc de parcă ar fi nu-știu-ce-super-realizare. Însă pentru mine chiar a fost. Ceva mărunt pentru alții, dar important pentru mine. Și mai ales pentru sănătatea mea. În momentul de față colesterolul este tot peste limită, însă a scăzut semnificativ față de momentul investigațiilor anterioare.

De Crăciun mi-am dat voie să gust din sarmale, salată boeuf și chiar din fripturi. Au fost momente de răsfăț, însă nu mi-au făcut bine. Simptomele au reapărut și mi-am dat seama că nu voi mai fi niciodată ca înainte. Mi-am învățat lecția, îmi e bine cum mi-e atunci când mănânc ce trebuie, cum trebuie și cât trebuie. Îmi doresc să ajung la valori normale, pentru a-mi putea crește lista de alimente pe care le pot consuma.

Cu ceea ce voi rămâne după această lecție e că poți să mănânci orice, atât timp cât știi cât și cum trebuie să le consumi. Nu așa cum o făceam eu, fără limită. Aștept cu nerăbdare acel moment, iar până atunci vă sfătuiesc și pe voi toți, cu toată inima, să vă gândiți mai bine atunci când cumpărați ceva sau când gătiți ceva. Vă îndemn să mergeți să vă faceți un set de analize, pentru a vă asigura că sunteți cu toate în regulă, iar de nu, să le tratați din timp. Nu avem decât o singură viață și un singur organism, iar de acestea trebuie să avem grijă neîncetat.

 

Vă îmbrățișez!

Mădă S.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *