La mulți ani, tata!

Se spune că băieții sunt mai atașați de mamă, iar fetele de tată.

În cazul nostru se aplică această vorbă, probabil din bătrâni sau cine știe de unde. David e mămos, iar eu, ei bine, încă din copilărie aveam ”timpul meu cu tata”, timp în care plecam cu el și străbăteam orașul la pas. Mă învăța un milion de lucruri, iar eu abia așteptam acele momente.

Țin minte că atunci când aveam doar câțiva anișori, tata se trezea să plece la muncă, iar eu țineam neapărat să mă trezesc odată cu el. Cât timp mama îi pregătea sufertașul cu mâncare, eu îmi luam câțiva biscuiți populari și mă ascundeam în dulap, înfulecându-i. Nu mă întrebați de ce, asta era plăcerea mea.

Am crescut, iar tata nu a încetat să mă învețe lucruri. Dar pe lângă toate acestea, pe zi ce trece îmi dau seama cât de multe am moștenit de la el. De unde credeți că am toată răbdarea asta care vă miră pe toți? Tot ce-mi iese din mâini nu mă definește ca fiind un artist. Arta mea este răbdarea pe care am moștenit-o de la tata. Acesta e cel mai mare atu al meu. Răbdare, migală și disciplină. Toate astea mi le-a dat, direct și indirect. Oh, el e persoana cu care m-am certat cel mai mult în adolescență. Probabil tot din cauza lui. Fiindcă mi-a dat și oleacă de încăpățânare. Încă mai avem dispute și acum, dar încerc să las de la mine. Tare greu e. ?) Mi-am dat seama cât de folositoare au fost toate învățăturile sale abia în momentul în care nu am mai locuit cu ei. Așa de folositoare, încât îi stresez și eu pe cei din jur, așa cum a făcut-o tata cu mine. Poate că într-o zi îmi vor mulțumi, sau nu. ?)

Oricât de mult am încercat în viața asta să mă îndrept spre o meserie teoretică, nu mi-a ieșit. Fac ce fac și trebuie să fac ceva practic. Asta am văzut la tata, asta îmi aduce și mie împlinire.

Pentru cei ce nu știu, tata e cel mai priceput meșter pe care îl cunosc. Și nu o spun doar pentru că e tata. Ci pentru că așa e, puteți întreba pe oricine îl cunoaște. 😀

Omul și-a construit cărămidă cu cărămidă casa visurilor. Ce exemplu mai mare de perseverență există?

Tata nu are facebook. De fapt, are un cont făcut de mine cu mulți ani în urmă, cont la care am uitat până și email-ul cu care l-am creat. Dacă ar fi după el, nu ar vedea niciodată articolul ăsta. Dar o să-l vadă mama, o să înceapă de plângă de emoție și o să i-l arate și tatei, iar tata va zâmbi citindu-l.

Mamă, ești conștientă că nu te iubesc mai puțin, dar de asemenea mai știi și că am dreptate. Stai liniștită, că de fiecare dată când mă uit în oglindă te văd pe tine. Mai ales când sunt gospodină și port baticuț. Hihi.

Da…gânduri sunt o mie, toată ziua m-am gândit să le înșir, însă acum parcă nu-mi mai găsesc cuvintele potrivite.

La mulți ani, tată muncitor și iubitor! Îți mulțumim pentru că ai fost tu, mereu! Te iubim nespus!

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *